mantisă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MANTÍSĂ, mantise, s. f. Partea zecimală a unui logaritm. – Din
fr. mantisse.mantisă (Dicționar de neologisme, 1986)MANTÍSĂ s.f. (
Mat.) Partea zecimală totdeauna pozitivă a unui logaritm. [< fr.
mantisse, cf. lat.
mantissa – adaos].
mantisă (Marele dicționar de neologisme, 2000)MANTÍSĂ s. f. partea zecimală, pozitivă, a unui logaritm. (< fr.
mantisse)
mantisă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mantísă s. f.,
g.-d. art. mantísei; pl. mantíse