mantou (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MANTÓU, mantouri, s. n. Palton sau pardesiu femeiesc. – Din
fr. manteau.mantou (Dicționar de neologisme, 1986)MANTÓU s.n. 1. Haină groasă de iarnă purtată de femei.
2. Perdea de pluș așezată în partea de sus a scenei pentru a micșora înălțimea portalului.
3. (
Herald.) Ornament exterior al unei steme, format dintr-o draperie de hermină. [< fr.
manteau].
mantou (Marele dicționar de neologisme, 2000)MANTÓU s. n. 1. haină groasă de iarnă purtată de femei. 2. perdea de pluș în partea de sus a scenei pentru a micșora înălțimea portalului. 3. (herald.) ornament exterior al unei steme, dintr-o draperie de hermină. (< fr.
manteau)
mantou (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mantóu s. n.,
art. mantóul; pl. mantóuri