manteluță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MANTELÚȚĂ,manteluțe, s. f. (Înv.) Diminutiv al lui mantelă. – Mantelă + suf. -uță.
manteluță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) mantelúță (înv.) s. f., g.-d. art. mantelúței; pl. mantelúțe