mantel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MANTÉL s. n. v. mantelă.
mantel(Dicționar de neologisme, 1986) MANTÉLs.n. v. mantelă.
mantel(Dicționaru limbii românești, 1939) mantél n., pl. e,mantélă și mantílă f., pl. e (it. mantello, fr. mantille [d. sp. mantilla], din aceĭașĭ răd. cu manta). Măntăluță de damă.