mansardă - explicat in DEX

mansardă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MANSÁRDĂ, mansarde, s. f. Încăpere sau ansamblu de încăperi locuibile, așezate imediat sub acoperiș (având tavanul și pereții oblici și neregulați); etaj situat imediat sub acoperișul unei clădiri. – Din fr. mansarde.

mansardă (Dicționar de neologisme, 1986)
MANSÁRDĂ s.f. Ultimul etaj al unei case, așezat sub acoperiș, cu tavanul înclinat și amenajat ca locuință. [< fr. mansarde, cf. Mansard, arhitect francez].

mansardă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
MANSÁRDĂ s. f. etaj situat sub acoperiș, cu tavanul înclinat și amenajat ca locuință. (< fr. mansarde)

mansardă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
mansardă, mansarde s. f. cap.

mansardă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*mansárdă f., pl. e (fr. mansarde, d. numele arhitectuluĭ Mansard [† 1666]). Cameră în podu [!] uneĭ case.

mansardă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
mansárdă s. f., g.-d. art. mansárdei; pl. mansárde

mansardă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
mansardă f. cameră sub acoperișul unei case (= fr. mansarde).