mansardă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MANSÁRDĂ, mansarde, s. f. Încăpere sau ansamblu de încăperi locuibile, așezate imediat sub acoperiș (având tavanul și pereții oblici și neregulați); etaj situat imediat sub acoperișul unei clădiri. – Din
fr. mansarde.