mană (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)mánă (-ne), s. f. –
1. Lichen comestibil. –
2. Beneficiu, profit. –
3. Abundență, productivitate. –
4. Secreție vîscoasă a unor plante. –
5. Oidium (Perenospora viticola). –
Mr. mană. Ngr. μάννα (
sec. XVII), în parte prin
bg. mana (Tiktin; Candrea). –
Der. mănos, adj. (fertil, bogat; folositor, rentabil);
înmănoșa, vb. (
Trans., rar, a fertiliza);
mănoșie, s. f. (abundență, fertilitate).