mandolă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MANDÓLĂ, mandole, s. f. 1. Vechi instrument muzical cu coarde, asemănător cu lăuta
2. Instrument muzical asemănător cu mandolina. [
Var.:
mandóră, s. f.] – Din
it. mandola.mandolă (Dicționar de neologisme, 1986)MANDÓLĂ s.f. Instrument cu coarde ciupite, derivat din lăută, având coardele mai groase decât ale mandolinei. [Var.
mandoră s.f. / < it.
mandola].
mandolă (Marele dicționar de neologisme, 2000)MANDÓLĂ/MANDÓRĂ s. f. 1. vechi instrument cu coarde ciupite, provenit din lăută. 2. variantă a mandolinei. (< it.
mandola)
mandolă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mandólă/mandóră s. f.,
g.-d. art. mandólei/mandórei; pl. mandóle/mandóre