mandolină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MANDOLÍNĂ, mandoline, s. f. Instrument muzical alcătuit dintr-o cutie de rezonanță boltită și din patru coarde metalice duble, care se pun în vibrație prin atingere cu o pană (de celuloid) sau prin ciupire. – Din
fr. mandoline. Cf. it. mandolina, germ. Mandoline.