mancă - explicat in DEX

mancă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MÁNCĂ, mance, s. f. (Reg.) Doică. – Din ucr. mamka.

mancă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
máncă (-ci), s. f. – Doică. Sl. (sb., cr., ceh., pol., rus.) mamka „mămică” (Cihac, II, 185; Conev 59; Tiktin). – Der. măncie, s. f. (serviciu de doică).

mancă (Dicționaru limbii românești, 1939)
máncă f., pl. e (rut. rus. mámka, mancă, d. máma, mamă). Est. Doĭcă, femeĭe care, în schimbu banilor, alăptează alt copil.

mancă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
máncă (reg.) s. f., g.-d. art. máncei; pl. mánce

mancă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
mancă t. Mold. și Tr. doică. [Vechiu-rom. mamcă = rus. MAMKA, lit. mămiță].