malversațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MALVERSAȚIÚNE, s. f. v. malversație.malversațiune (Dicționar de neologisme, 1986)MALVERSAȚIÚNE s.f. v.
malversație.
malversațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*malversațiúne f. (fr.
malversation, d.
malverser, a delapida banĭ publicĭ, d. lat.
maleversari, a se afla prost. V.
vărs, învîrtesc).
Barb. Delapidare, deturnare, mîncătorie de banĭ publicĭ. – Și
-áție.