malignitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MALIGNITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este malign, evoluție spre agravare a unei boli. – Din
lat. malignitas, -atis. Cf. fr. malignité.malignitate (Dicționar de neologisme, 1986)MALIGNITÁTE s.f. Răutate. ♦ Gravitate a unei boli; influență vătămătoare. [Pron.
-lig-ni-. / cf. lat.
malignitas, fr.
malignité].
malignitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)MALIGNITÁTE s. f. caracter malign. (< fr.
malignité, lat.
malignitas)
malignitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*malignitáte f. (lat.
malignitas). Caracteru de a fi malign.
malignitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)malignitáte s. f.,
g.-d. art. malignitắții