malign (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MALÍGN, -Ă, maligni, -e, adj. (Despre boli) De natură gravă, foarte primejdios. ◊
Tumoare malignă = tumoare canceroasă.
Pustulă malignă = dalac. ♦ (Rar) Înclinat spre rău, care face rău. [
Var.: (
înv.)
malín, -ă adj.] – Din
lat. malignus. Cf. fr. malin.malign (Dicționar de neologisme, 1986)MALÍGN, -Ă adj. (
Despre boli; op.
benign) Grav, periculos, primejdios. ◊
Tumoare malignă = tumoare canceroasă;
pustulă malignă = antrax. ♦ (
Rar) Înclinat spre rău. [< lat.
malignus, cf. fr.
maligne].
malign (Marele dicționar de neologisme, 2000)MALÍGN, -Ă adj. (despre boli, procese patologice) de natură gravă. ◊ (fig.) rău, cu influență vătămătoare. (< fr.
maligne, lat.
malignus)
malign (Dicționaru limbii românești, 1939)*malígn, -ă adj. (lat.
malignus, d.
malus, răŭ. V.
benign). Grav, periculos, vătămător, vorbind de boale [!]:
dalacu se numește și „pustulă malignă”. Adv. În mod malign.
malign (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)malígn adj. m.,
pl. malígni; f. malígnă, pl. malígne