mala (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MALÁ, malale, s. f. Unealtă a zidarului alcătuită dintr-o placă de lemn cu mâner, cu care se întinde și se nivelează stratul de tencuială. – Din
tc. mala.mala (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)malá (malále), s. f. – Netezitoare, mistrie, răzuitoare de zidar.
Tc. mala (Tiktin). –
Der. mălălui, vb. (a netezi tencuiala).
mala (Dicționaru limbii românești, 1939)malá f. (turc. [de unde și bg.]
mala).
Est. Drișcă, instrument de lemn cu care zidariĭ netezesc tencuĭala. V.
mistrie.mala (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)malá s. f.,
art. maláua, g.-d. art. malálei; pl. malále, art. malálelemalà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)malà f. Mold. netezitoarea zidarului. [Turc. MALÀ, mistrie].