majoritate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MAJORITÁTE, majorități, s. f. Partea sau numărul cel mai mare dintr-o colectivitate. ♦ Superioritate numerică cerută (prin lege) sau obținută în alegeri. ◊
Majoritate absolută = număr de voturi egal cu cel puțin jumătate plus unu din total.
Majoritate relativă = numărul cel mai mare de voturi obținut de cineva în raport cu voturile obținute de fiecare din ceilalți candidați.
Majoritate civilă = Majorat
1. – Din
fr. majorité. Cf. lat. maioritas, -atis, germ. Majorität.majoritate (Dicționar de neologisme, 1986)MAJORITÁTE s.f. Cea mai mare parte sau cel mai mare număr dintr-o colectivitate. ◊
Majoritate absolută = majoritate care întrunește un număr de voturi egal cu minimum jumătate plus unul din totalul voturilor;
majoritate relativă = număr de voturi care întrece orice alt număr de voturi obținute de alt candidat;
majoritate civilă = majorat. [Var.
maioritate s.f. / cf. fr.
majorité, engl.
majority, lat.
maioritas, germ.
Majorität].
majoritate (Marele dicționar de neologisme, 2000)MAJORITÁTE s. f. partea sau numărul cel mai mare dintr-o colectivitate. ♦ superioritate numerică cerută (de lege) sau obținută în alegeri. ◊
majoritate absolută (sau
simplă) = număr de voturi egal cu minimum jumătate plus unu din total;
majoritate relativă = număr de voturi care întrece orice alt număr de voturi obținute de fiecare dintre ceilalți candidați. (< fr.
majorité, lat.
maioritas, germ.
Majorität)
majoritate (Dicționaru limbii românești, 1939)*majoritáte f. (mlat.
majóritas, -átis, de unde vine engl.
majority și de unde apoĭ s´a răspîndit la Fr. și Rom.). Majorat. Cea maĭ mare parte din voturĭ într´o adunare:
ministru susținut de majoritate. Pluralitate, cel maĭ mare număr:
majoritatea oamenilor e rea. Majoritate absolută, jumătate de voturĭ plus unu orĭ maĭ mult.
Majoritate relativă, pluralitatea voturilor față de alțĭ concurențĭ în parte.
Mjoritatea uneĭ adunărĭ, partea care are cele maĭ multe voturĭ (guvernu). V.
minoritate.majoritate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)majoritáte s. f.,
g.-d. art. majoritắții; pl. majoritắțimajoritate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)majoritate f.
1. cel mai mare număr, cea mai mate parte:
majoritatea oamenilor; 2. pluralitate de voturi:
a obținut majoritatea; majoritate de voturi, număr compus din mijlocia voturilor plus unul.