maimuți(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MAIMUȚÍ,maimuțesc, vb. IV. Tranz. (Rar) a maimuțări. – Din maimuță.
maimuți(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) maimuțí(a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. maimuțésc, imperf. 3 sg. maimuțeá; conj. prez. 3 să maimuțeáscă