maier (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)máier,
máieri, s.m. și s.n. (reg.)
1. mică gospodărie la margine de oraș.
2. cartier locuit de români la marginea orașelor săsești.
3. fermier.
maier (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)máier (-ri), s. m. – Proprietar, fermier. –
Var. maer. Germ. Meier (Borcea 198; Gáldi,
Dict., 193). În
Trans. –
Der. mă(i)erean, s. m. (fermier);
măieriște, s. f. (casă de țară, fermă).
maier (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)maiér, -i, s.m. – Țăran înstărit, proprietar de oi, care ia în arendă munți pentru vărat (Vuia 1964: 68). Proprietar, fermier (DER). Căpetenie de ciobani, păstor bogat, cu turme multe și reputație economico-socială în comunitatea profesională (Vulcănescu 1970: 229). – Din germ. Meier „fermier; administrator de moșie” (DER); Formă contrasă din „mare oier” (Vulcănescu 1970).