mahăr (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÁHĂR, mahări, s. m. (
Fam.) Personaj important, puternic, influent (în domeniul afacerilor, speculațiilor, relațiilor). ♦ (
Arg.) Mai-mare, șef. – Din
germ. Macher.mahăr (Dicționar de neologisme, 1986)MÁHĂR s.m. (
Argou) Om dibaci, deștept. ♦ Șef, ștab, om important. [< germ.
Macher].
mahăr (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)máhăr (máhări), s. m. –
1. Persoană șireată, pișicher. –
2. Persoană importantă, grangur.
Germ. Macher „autor, făptaș” (Candrea; Scriban).
Cuv. de argou,
cf. rus. machir „escroc”.
mahăr (Dicționaru limbii românești, 1939)máhăr m. (germ.
macher, făcător, d.
machen, a face. V.
mahler).
Pop. Învîrtitor de afacerĭ, atotputernic într´o întreprindere:
a fi mare mahăr!mahăr (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)máhăr (
fam.)
s. m.,
pl. máhări