mahomed (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MAHOMED (în arabă
Mohammed „cel lăudat”) (
c. 570-632), reformator religios arab. Fondatorul
islamismului (mahomedanismului). Propagator și autor parțial al textelor coranice; considerat ultimul dintre profeții care încheie revelația inițiată de „Vechiul Testament” și completată de Evenghelii. Probabil, personaj istoric,
n. la Mecca (Arabia), predicator din 610 la Mecca, refugiat (
hegira) la Medina 622, dată considerată ca începutul erei musulmane; a provocat un „război sfânt” (
jihad) de convertire a întregii Arabii, neapucând să vadă însă izbânda totală. Potrivit tradiției,
M. ar fi scris „Coranul” dictat de Allah sau l-ar fi primit gata scris pentru el și transmis prin îngerul Gabriel, originalul păstrându-se în cer. Mormântul lui
M. de la Medina este loc de pelerinaj pentru musulmanii din întreaga lume.
mahomed (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MAHOMED v. Mehmed.mahomed (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Mahomed m. fundator al islamului, născut la Meca (570); alungat din orașul său natal în 625 (
hegira sau era Mahomedanilor), reveni în triumf și muri la Medina (632).
mahomed (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Mahomed m. nume a 5 Sultani turci: MAHOMED I, fiul lui Baiazid I (1412-1421); MAHOMED II, mare cuceritor, coprinse în 1453 Constantinopole, se luptă în 1462 cu Vlad Țepeș și în 1476 cu Ștefan cel Mare (1451-1431); MAHOMED III, puse să sugrume pe toți frații săi, avu lupte cu Mihaiu Viteazul (1595-1603); MAHOMED IV, detronat și mort în închisoare (1649-1691); MAHOMED V, născut în 1844, urmă pe tron în 1909; fratelui său Abdul-Hamid. Sub el Turcia, pierdu Tripolitana, și mai tot teritoriul său din Europa. El muri în 1918; MAHOMED VI, urmă fratelui său în 1918 și abdică în 1922.