mahoană (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MAHOÁNĂ s. f. v. mahonă.mahoană (Dicționaru limbii românești, 1939)mahoánă, -ónă, -únă și (maĭ vechĭ)
-gúnă f., pl.
e (turc.
maguna, mavuna, mauna, d. ar.
ma'ón, bastiment de transport; ngr.
maúna, maóna, sp.
mahona, fr.
mahonne).
Dobr. Barcaz, corăbioară saŭ vaporaș de adus marfă de la bastimente acolo unde acestea nu se pot apropia de malu măriĭ:
vaporu se strecoară pe lîngă șiru de mahoane (ChN. I, 52 și 144). V.
galion.