maharani (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MAHARANÍ s. f. invar. Soție de maharajah. – Din
fr. mahārāni.maharani (Dicționar de neologisme, 1986)MAHARANÍ s.f. invar. Soție de maharadjah. [< fr.
maharani].
maharani (Marele dicționar de neologisme, 2000)MAHARANÍ s. f. inv. soție de maharajah. (< fr.
maharani)
maharani (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)maharaní s. f.,
g.-d. lui maharaní; pl. maharaní