maharajah (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MAHARAJÁH, maharajahi, s. m. (În trecut) Titlu purtat de prinții indieni (suverani); persoană care deținea acest titlu. [
Var.:
maharadjáh s. m.] – Din
fr. maharadjah.maharajah (Marele dicționar de neologisme, 2000)MAHARAJÁH s. m. titlu dat marilor principi în India (până în 1956). (< fr.
maharadjah)
maharajah (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)maharajáh s. m.,
pl. maharajáhi