magnetofon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MAGNETOFÓN, magnetofoane, s. n. Aparat care înregistrează și reproduce sunetele cu ajutorul unei benzi speciale, acoperite cu o substanță feromagnetică. – Din
fr. magnétophone.magnetofon (Dicționar de neologisme, 1986)MAGNETOFÓN s.n. Dispozitiv de înregistrare și de reproducere a sunetelor cu ajutorul unei benzi, al unei sârme de oțel sau al unui film cu substanță feromagnetică. [< germ.
Magnetophon – nume comercial al fabricii „Telefunken”, cf. fr.
magnétophone, cf. gr.
magnes – magnet,
phone – voce].
magnetofon (Marele dicționar de neologisme, 2000)MAGNETOFÓN s. n. aparat de înregistrare și redare electromagnetică a sunetelor cu ajutorul unei benzi subțiri de oțel, sau de material plastic, acoperită cu un strat fin de substanță feromagnetică. (< fr.
magnétophone)
magnetofon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)magnetofón s. n.,
pl. magnetofoáne