madea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MADEÁ, madele, s. f. 1. (
Înv.) Problemă, chestiune, afacere.
2. (
Reg.) Fel, sort, categorie. ♦
Fig. Om neserios, om fără caracter. – Din
tc. madde.madea (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)madeá (madéle), s. f. – Problemă, chestiune. –
Mr. made, megl. măde. Tc. madde (Roesler 598; Șeineanu, III, 74).
Sec. XVIII,
înv.madea (Dicționaru limbii românești, 1939)madeá f., pl.
ele (turc. ar.
madde).
Vechĭ. Materie, subĭect, chestiune.
Azĭ. Mold. Fam. Fel, specie, tipar, tip:
ce madea de om e acesta? Vest. Calitate rea (cusur):
avea doŭă madele: era leneșă și rea (Panf. Mit. Pop. I, 123).
madea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)madeá (
înv.,
reg.)
s. f.,
art. madeáua, g.-d. art. madélei; pl. madéle, art. madélelemadeà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)madeà f. pricină, chestiune:
pentru volnicii și alte madele FIL. [Turc. MADDÉ].