măciniș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂCINÍȘ, măcinișuri, s. n. Măcinare, măcinat
1. ♦ (
Concr.) Ceea ce se macină; cerealele duse la moară pentru a fi măcinate. ♦ (
Concr.) Ceea ce rezultă în urma măcinării; măcinătură. –
Măcina +
suf. -iș.