macaragiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MACARAGÍȚĂ, macaragițe, s. f. Muncitoare la o macara. –
Macaragiu +
suf. -iță.macaragiță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)macaragíță (rar)
s. f.,
g.-d. art. macaragíței; pl. macaragíțe