macagiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MACAGÍU, macagii, s. m. Muncitor (în special de la căile ferate) care se ocupă cu manevrarea și întreținerea macazurilor; acar. –
Macaz +
suf. -giu.macagiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)macagíu (
înv.)
s. m.,
art. macagíul; pl. macagíi, art. macagíii (-gi-ii)macagiù (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)macagiù m. acar (la căile ferate). [Turc. MAKASDJI; v.
macaz].
macagiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)macagíŭ m. (din turc.
makasğy. V.
macaz). Cel ce stă la macazu căilor ferate și îndreaptă trenurile pe linia cuvenită (acar).