mĭed - explicat in DEX

mied (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MIED, mieduri, s. n. (Pop.) Hidromel. – Din sl. medŭ.

mied (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
miéd s. n. – Hidromel. – Var. med, mid. Sl. medŭ (Cihac, II, 191; Berneker, II, 31; Conev 74), cf. bg., sb., cfr., slov., rus. med. Var. se folosesc puțin.

mied (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
miéd, s.n. – Mursă din miere de albine cu apă: „Fete văd, feciori nu văd, / Că s-o dus a bea la mied” ( Bârlea 1924 II: 180). – Din sl. medǔ.

mied (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
mied s. n., pl. miéduri

mied (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
mied n. 1. hidromel; 2. mursă de miere. [Lat. MEDUS].

mĭed (Dicționaru limbii românești, 1939)
mĭed, V. med.