mâneca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÂNECÁ, mấnec, vb. I.
Refl. și
intranz. (
Pop.) A se scula dis-de-dimineață; a pleca dis-de-dimineață;
p. gener. a porni, a pleca. –
Lat. manicare.mâneca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mânecá (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 3
mấnecămânecà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mânecà v. a porni înainte de a răsări soarele:
cine mânecă de dimineață, izbutește mai mult în piață PANN. [Lat. MANICARE, a sosi des de dimineață].