mâneca - explicat in DEX

mâneca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MÂNECÁ, mấnec, vb. I. Refl. și intranz. (Pop.) A se scula dis-de-dimineață; a pleca dis-de-dimineață; p. gener. a porni, a pleca. – Lat. manicare.

mâneca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
mânecá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 mấnecă

mânecà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
mânecà v. a porni înainte de a răsări soarele: cine mânecă de dimineață, izbutește mai mult în piață PANN. [Lat. MANICARE, a sosi des de dimineață].