lutărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LUTĂRÍE, lutării, s. f. Loc, groapă de unde se scoate sau din care s-a scos lut. –
Lut +
suf. -ărie.lutărie (Dicționaru limbii românești, 1939)lutăríe f. Loc de unde se scoate lut.
lutărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lutăríe s. f.,
art. lutăría, g.-d. art. lutăríei; pl. lutăríi, art. lutăríilelutărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lutărie f. olărie.
lutărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LUTĂRÍE, lutării, s. f. Loc, groapă de unde se scoate sau din care s-a scos
lut. –
Lut +
suf. -ărie.