lupta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LUPTÁ, lupt, vb. I.
1. Refl. recipr. A se bate corp la corp cu cineva.
2. Refl. recipr. și
intranz. A se război, a purta război, a fi în război cu cineva. ◊
Expr. (
Refl. recipr.)
Se luptă ziua cu noaptea = se face ziuă.
3. Refl. și
intranz. Fig. A se împotrivi, a se strădui să învingă o greutate, un obstacol.
4. Intranz. Fig. A se strădui să obțină ceva. –
Lat. luctare.lupta (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)LUPTA 1. Ziar al Partidului Național Român. A apărut zilnic la Budapesta (24 dec. 1906-dec. 1910), condus de Al. Vaida-Voevod. Colaboratori: I. Slavici, N. Iorga, O. Goga, A. Cotruș.
2. Ziar liberal apărut, cu intermitențe, la Iași și București (1884-1895), sub conducerea lui G. Panu. Colaboratori: D. Zamfirescu, N. Iorga, C. Mille ș.a.
lupta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)luptá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
lúptăluptà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)luptà v.
1. a se prinde piept Ia piept cu cineva spre a-l da la pământ:
se luptă băieții; 2. se zice despre orice combatere:
armatele se luptară vitejește; 3. fig. a se împotrivi:
s’a luptat mult timp cu suferința [Lat LUCTARE].
lupta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LUPTÁ, lupt, vb. I. 1. Refl. recipr. A se bate corp la corp cu cineva.
2. Refl. recipr. și
intranz. A se război, a purta război, a fi în război cu cineva. ◊
Expr. (
Refl. recipr.)
Se luptă ziua cu noaptea = se face ziuă.
3. Refl. și
intranz. Fig. A se împotrivi, a se strădui să învingă o greutate, un obstacol.
4. Intranz. Fig. A se strădui să obțină ceva. —
Lat. luctare.