luptare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) LUPTÁRE,luptări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) lupta; luptă. – V. lupta.
luptare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) luptáre (înv.) s. f., g.-d. art. luptắrii; pl. luptắri
luptare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) LUPTÁRE,luptări, s. f. (înv.) Acțiunea de a (se) lupta; luptă. — V. lupta.