luptător - explicat in DEX

luptător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LUPTĂTÓR, -OÁRE, luptători, -oare, s. m. și f. Persoană care (se) luptă; combatant, militant. ♦ (La m.) Sportiv care practică luptele (libere sau clasice). – Lupta + suf. -ător.

luptător (Dicționaru limbii românești, 1939)
luptătór, -oáre adj. și s. Care se luptă. V. campion.

luptător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
luptătór s. m., pl. luptătóri

luptător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
luptător m. cel ce se luptă.

luptător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LUPTĂTÓR, -OÁRE, luptători, -oare, s. m. și f. Persoană care (se) luptă; combatant, militant. ♦ (La m.) Sportiv care practică luptele (libere sau clasice). — Lupta + suf. -ător.