lupesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LUPÉSC, -EÁSCĂ, lupești, adj. Care aparține lupului; ca lupul, ca de lup, ca al lupului;
fig. cu lăcomie. –
Lup +
suf. -esc.lupesc (Dicționaru limbii românești, 1939)1) lupésc, -eáscă adj. De lup:
mers lupesc.lupesc (Dicționaru limbii românești, 1939)2) lupésc v. tr. (cp. cu biru numit
lup și cu rus.
lupitĭ, a descoji, a jupui. Bern. I, 746).
Vechĭ. Răpesc. – Și
dezlupesc.lupesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lupésc adj. m.,
f. lupeáscă; pl. m. și
f. lupéștilupesc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lupesc a. de lup:
foame lupească.lupesc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LUPÉSC, -EÁSCĂ, lupești, adj. Care aparține lupului; ca lupul, ca de lup, ca al lupului;
fig. cu lăcomie. —
Lup +
suf. -esc.