lunură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LUNÚRĂ, lunuri, s. f. Alterație a lemnului care constă în prezența, în cuprinsul zonei de duramen, a unuia sau a mai multor inele anuale de culoarea și cu proprietățile alburnului. – Din
fr. lunure.lunură (Dicționar de neologisme, 1986)LUNÚRĂ s.f. (
Silv.) Defect în structura lemnului, constituind începutul de putrezire a acestuia. [< fr.
lunure].
lunură (Marele dicționar de neologisme, 2000)LUNÚRĂ s. f. defect în structura lemnului, începutul de putrezire a acestuia. (< fr.
lunure)
lunură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lunúră (defect în lemn)
s. f.,
g.-d. art. lunúrii; pl. lunúrilunură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LUNÚRĂ, lunuri, s. f. Alterație a lemnului care constă în prezența, în cuprinsul zonei de duramen, a unuia sau a mai multor inele anuale de culoarea și cu proprietățile albumului. — Din
fr. lunure.