luntraș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LUNTRÁȘ, -Ă, luntrași, -e, s. m. și
f. Persoană care conduce o luntre; vâslaș, năier, barcagiu. –
Luntre +
suf. -aș.luntraș (Dicționaru limbii românești, 1939)luntráș m. Acela care mînă luntrea, barcagiŭ.
luntraș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)luntráș s. m.,
pl. luntráșiluntraș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)luntraș m. cel ce mână o luntre.
luntraș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LUNTRÁȘ, -Ă, -luntrași, s. m. Bărbat care conduce o luntre; vâslaș, năier, barcagiu. —
Luntre +
suf. -aș.