lunar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LUNÁR, -Ă, lunari, -e, adj. 1. Referitor la intervalul de timp de o lună (
II); (și
adv.) care se produce sau apare o dată pe lună; mensual.
2. (Rar) Propriu lunii (
I), de lună, ca luna (de luminos, de feeric etc.). – Din
fr. lunaire, lat. lunaris.lunar (Dicționar de neologisme, 1986)LUNÁR, -Ă adj. 1. Care se produce sau apare o dată pe lună.
2. Referitor la Lună, propriu Lunii, de Lună, ca Luna. [Cf. fr.
lunaire, lat.
lunaris].
lunar (Marele dicționar de neologisme, 2000)LUNÁR, -Ă adj. 1. referitor la Lună, propriu Lunii. 2. mensual. (< fr.
lunaire, lat.
lunaris)
lunar (Dicționaru limbii românești, 1939)lunár, -ă adj. (lat.
lunaris). Relativ la lună (astru):
anu lunar, compus din 12 învîrtirĭ ale luniĭ, are 354 de zile (V.
epactă). Mensual, pe lună:
leafă lunară, revistă lunară. Adv. Pe lună, într´o lună:
funcțiune plătită lunar.lunar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lunár adj. m.,
pl. lunári; f. lunáră, pl. lunárelunar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lunar a. ce ține de lună:
anul lunar, compus din 12 rotațiuni ale lunei, are 354 de zile.lunar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LUNÁR, -Ă,
lunari, -e, adj. 1. Referitor la intervalul de timp de o lună
(II); (și
adv.) care se produce sau apare o dată pe lună; mensual.
2. (Rar) Propriu Lunii (
I), de Lună, ca Luna (de luminos, de feeric etc.). — Din
fr. lunaire, lat. lunaris.