luna (Mic dicționar mitologic greco-roman, 1969)Luna, la romani, zeița lunii, numită
Selene de către greci. A fost identificală de timpuriu cu
Diana (v. și
Diana).
luna (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)LUNA, com. în
jud. Cluj, situată în zona de contact a Câmpiei Turzii cu Colinele Ludușului, pe cursul inferior al râului Arieș; 4.486
loc. (2000). Haltă de
c. f. (în satul
L.).
Expl. de dacite. Creșterea bovinelor. În satul
L., menționat documentar în 1270, se află Monumentul eroilor, iar în satul Luncani există o biserică în stil gotic timpuriu (1290-1299), o biserică ortodoxă cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (
sec. 17) și un conac (1815) în stil baroc.
luna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*Lúna (
astron.)
s. propriu
f.,
g.-d. Lúniiluna (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Luna (Munții) f. lanț de munți în Africa, pe limitele Zanghebarului.