lumânare - explicat in DEX

lumânare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LUMÂNÁRE, lumânări, s. f. 1. Obiect de luminat în formă de cilindru subțire, făcut din ceară sau din altă materie grasă solidificată, având la mijloc un fitil de material textil, care, aprins, arde cu flacără, producând lumină. ◊ Loc. adv. și adj. (Drept) ca lumânarea = foarte drept. La lumânare = la lumina lumânării. ◊ Expr. A căuta (pe cineva sau ceva) cu lumânarea = a căuta (pe cineva sau ceva) cu multă stăruință. A ține (cuiva) lumânarea = a veghea pe cineva în momentul morții (ținându-i lumânarea aprinsă). 2. (Înv.) Unitate de măsură convențională pentru intensitatea luminii, aproximativ egala cu o candelă. 3. Plantă erbacee cu flori gălbui, dispuse într-un spic lung (Verbascum phlomoides). – Lat. luminaria.

lumânare (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
lumânare, lumânări s. f. minge șutată cu stângăcie, pe verticală, de un jucător de fotbal.

lumânare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lumânáre s. f., g.-d. art. lumânắrii; pl. lumânắri

lumânare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
lumânare f. 1. materie ce s’aprinde, arde și luminează: lumânare de său, la aprinsul lumânărilor; 2. Bot. lumânărică. [Lat. LUMINARIA].

lumânare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LUMÂNÁRE, lumânări, s. f. 1. Obiect în formă de cilindru subțire, făcut din ceară sau din altă materie grasă solidificată, având la mijloc un fitil de material textil, care, aprins, arde cu flacără, producând lumină. ◊ Loc. adv. și adj. (Drept) ca lumânarea = foarte drept. La lumânare = la lumina lumânării. ◊ Expr. A căuta (pe cineva sau ceva) cu lumânarea = a căuta (pe cineva sau ceva) cu multă stăruință. A ține (cuiva) lumânarea = a veghea pe cineva în momentul morții (ținându-i lumânarea aprinsă). 2. (înv.) Unitate de măsură convențională pentru intensitatea luminii, aproximativ egală cu o candelă. 3. Plantă erbacee cu flori gălbui, dispuse într-un spic lung (Verbascum phlomoides). — Lat. luminaria.