lumesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LUMÉSC, -EÁSCĂ, lumești, adj. Care aparține lumii, privitor la lume, din lume. ♦ Pământesc, trupesc. ◊
Boli lumești = boli venerice. ♦ Laic; vesel, glumeț; de petrecere. –
Lume +
suf. -esc.lumesc (Dicționaru limbii românești, 1939)1) lumésc, -eáscă adj. De lume, de societate, profan:
cîntec lumesc. Pămîntesc, trecător, deșert:
nu vă lăcomițĭ la averile lumeștĭ! Frivol, ușuratic:
purtare prea lumească. Laic, mirenesc (nu monastic):
cleru lumesc. Boale [!] lumeștĭ, boale secrete.
lumesc (Dicționaru limbii românești, 1939)2) lumésc v. tr. V.
numesc.lumesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lumésc adj. m.,
f. lumeáscă; pl. m. și
f. luméștilumesc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lumesc a. ce ține de lumea trecătoare și deșartă:
1. profan;
2. frivol.
lumesc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LUMÉSC, -EÁSCĂ, lumești, adj. Care aparține lumii, privitor la lume, din lume. ♦ Pământesc, trupesc. ◊
Boli lumești = boli venerice. ♦ Laic; vesel, glumeț; de petrecere. —
Lume +
suf. -eț.