lumina (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LUMINÁ, luminez, vb. I.
I. 1. Intranz. (Despre aștri sau despre alte surse de lumină) A produce, a emite, a răspândi lumină; a fi luminos, a străluci.
2. Tranz. A revărsa, a arunca lumină asupra unui lucru (pentru a fi văzut mai bine). ♦ (Despre oameni) A însoți pe cineva cu o sursă de lumină spre a-l face să vadă în întuneric, a face cuiva lumină. ◊
Expr. A lumina (cuiva)
calea (sau
drumul) = a călăuzi, a conduce spre țintă.
3. Refl. (Despre obiectele pe care cade lumina) A deveni luminos, a se umple de lumină, a căpăta mai multă lumină. ◊
Expr. A se lumina de ziuă = a se face ziuă. ♦ A se însenina. ◊
Expr. A se lumina a ploaie = (despre cer, văzduh) a căpăta o lumină difuză care anunță venirea ploii.
II. Fig. 1. Tranz. A răspândi știința și cultura în mase; a educa, a cultiva, a instrui. ♦
Tranz. și
refl. A (se) lămuri, a (se) clarifica.
2. Tranz. A călăuzi, a îndrepta, a conduce.
3. Tranz. A răspândi mulțumire, bucurie; a înveseli, a însenina. ♦
Refl. (Despre față, ochi etc.) A căpăta o expresie de mulțumire, de bucurie.
4. Intranz. (Despre o idee, o imagine etc.) A apărea, a se ivi, a se înfiripa; a se contura. – Din
lumină.lumina (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)LUMINA 1. Lac în Delta Dunării, între brațele Sulina și Sfântu Gheorghe; 13,68 km
2;
vol.: 20,5
mil. m
3. Împreună cu lacurile Roșu, Vătafu, Iacob, Puiuleț și Puiu, cu care este legat prin canale, formează un complex lacustru. Piscicultură.
2. Com. în
jud. Constanța, situată în partea de E a
Pod. Carasu, pe țărmul de NV al
L. Siutghiol; 6.662
loc. (2000). Fabrică de nutrețuri concentrate. Creșterea porcinelor. Avicultură. Până în 1990, satul
L. a fost în subordinea ad-tivă a orașului Ovidiu, iar din 1990, împreună cu satele Oituz și Sibioara, a fost trecut în categoria comunelor. Până la 1 ian. 1965, satul
L. s-a numit
Valea Neagră.lumina (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)luminá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
lumineázălumina (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LUMINÁ, luminez, vb. I.
I. 1. Intranz. (Despre aștri sau despre alte surse de lumină) A produce, a emite, a răspândi lumină; a fi luminos, a străluci.
2. Tranz. A revărsa, a arunca lumină asupra unui lucru (pentru a fi văzut mai bine). ♦ (Despre oameni) A însoți pe cineva cu o sursă de lumină spre a-1 face să vadă în întuneric, a face cuiva lumină. ◊
Expr. A lumina (cuiva)
calea (sau
dramul) = a călăuzi, a conduce spre țintă.
3. Refl. (Despre obiectele pe care cade lumina) A deveni luminos, a se umple de lumină, a căpăta mai multă lumină. ◊
Expr. A se lumina de ziuă = a se face ziuă. ♦ A se însenina. ◊
Expr. A se lumina a ploaie = (despre cer, văzduh) a căpăta o lumină difuză care anunță venirea ploii.
II. Fig. 1. Tranz. și
refl. A învăța foarte, a (se) instrui), a (se) informa; a (se) educa, a (se) cultiva. ♦
Tranz. și
refl. A (se) lămuri, a (se) clarifica.
2. Tranz. A călăuzi, a îndrepta, a conduce.
3. Tranz. A răspândi mulțumire, bucurie; a înveseli, a însenina. ♦
Refl. (Despre față, ochi etc.) A căpăta o expresie de mulțumire, de bucurie.
4. Intranz. (Despre o idee, o imagine etc.) A apărea, a se ivi, a se înfiripa; a se contura. — Din
lumină.luminà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)luminà v.
1. a răspândi lumină:
soarele luminează pământul; 2. a ținea cuiva lumina:
luminează-mi pe scară; 3. fig. a deschide mintea, a face să priceapă:
studiul luminează spiritul; 4. a călăuzi:
mă duc unde m’o lumina D-zeu; 5. a distribui luminile și umbrele, într’un tablou;
6. a se însenina:
se luminează vremea; 7. a se revărsa de ziuă. [Lat. LUMINARE].