luminare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) LUMINÁRE,luminări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) lumina.2. Fig. Instruire; educare. 3. (Înv., rar; însoțit de un adj. pos.) Luminăție. – V. lumina.
luminare(Dicționaru limbii românești, 1939) lumináre f. Acțiunea de a lumina. Vechĭ. Luminăție: Luminarea Sa.
luminare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) lumináre s. f., g.-d. art. luminắrii
luminare(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) luminare f. 1. acțiunea de a lumina: 2.fig. cultivare, instruire: luminarea spiritului;3. luminăție: Luminarea Sa.
luminare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) LUMINÁRE s. f. 1. Acțiunea de a (se) lumina.2. Fig. Instruire; educare. 3. (Înv.; însoțit de un adj. pos.) Luminăție. — V. lumina.