lugubru - explicat in DEX

lugubru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LUGÚBRU, -Ă, lugubri, -e, adj. Care exprimă sau produce groază; care amintește de moarte; înfiorător, macabru, sumbru, sinistru. – Din fr. lugubre, lat. lugubris.

lugubru (Dicționar de neologisme, 1986)
LUGÚBRU, -Ă adj. Groaznic, sumbru, jalnic, înfiorător. [< fr. lugubre, cf. lat. lugubris].

lugubru (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LUGÚBRU, -Ă adj. infiorător, sinistru; macabru. (< fr. lugubre, lat. lugubris)

lugubru (Dicționaru limbii românești, 1939)
*lugúbru, -ă adj. (lat. lúgubris și lugúbris, it. lúgubre). Jalnic, plin de jale, foarte trist: spectacul [!] lugubru. Adv. În mod lugubru: a răsuna lugubru.

lugubru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lugúbru (-gu-bru) adj. m., pl. lugúbri; f. lugúbră, pl. lugúbre

lugubru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
lugubru a. care exprimă jale, care insuflă mâhnire adâncă.

lugubru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LUGÚBRU, -Ă, lugubri, -e, adj. Care exprimă sau produce groază; care amintește de moarte; înfiorător, macabru, sumbru, sinistru. — Din fr. lugubre, lat. lugubris.