luctuos - explicat in DEX

luctuos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LUCTUÓS, -OÁSĂ, luctuoși, -oase, adj. (Rar) Lugubru, trist. ◊ (Med.) Respirație luctuoasă = respirație în care expirația este însoțită de gemete. [Pr.: -tu-os] – Din lat. luctuosus, fr. luctueux.

luctuos (Dicționar de neologisme, 1986)
LUCTUÓS, -OÁSĂ adj. (Rar) Lugubru, trist. ◊ (Med.) Respirație luctuoasă = respirație în care expirația este însoțită de gemete. [Pron. -tu-os. / < lat. luctuosus, fr. luctueux].

luctuos (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LUCTUÓS, -OÁSĂ adj. lugubru, trist. ♦ (med.) respirație õasă = respirație în care expirația este însoțită de gemete. (< fr. luctueux, lat. luctuosus)

luctuos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
luctuós (rar) (-tu-os) adj. m., pl. luctuóși; f. luctuoásă, pl. luctuoáse

luctuos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LUCTUÓS, -OÁSĂ, luctuoși, -oase, adj. (Rar) Lugubru, trist. ◊ (Med.) Respirație luctuoasă = respirație în care expirația este însoțită de gemete. [Pr.: -tu-os] — Din lat. luctuosus, fr. luctueux.