lucrușor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) LUCRUȘÓR,lucrușoare, s. n. Diminutiv al lui lucru. – Lucru + suf. -ușor.
lucrușor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) lucrușór(lu-cru-) s. n., pl. lucrușoáre
lucrușor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) LUCRUȘÓR,lucrușoare, s. n. Diminutiv al lui lucru. — Lucru + suf. -ușor.