lolotă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LÓLOTĂ, lolote, s. f. (
Reg.) Zgomot confuz de glasuri; gălăgie. –
Et. nec.lolotă (Dicționaru limbii românești, 1939)lólotă f., pl. inuz-
e. Trans. Rar. Gălăgie, hărmălaĭe.
lolotă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lólotă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. lólotei; pl. lólotelolotă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LÓLOTĂ, lolote, s. f. (
Reg.) Zgomot confuz de glasuri; gălăgie. —
Et. nec.