lom - explicat in DEX

lom (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LOM, lomuri, s. n. Rangă specială de oțel, folosită la lucrările de așezare a șinelor de cale ferată. – Din rus. lom.

lom (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
lom², lómuri, s.n. (reg.) boarfe.

lom (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
lom (lómuri), s. n. – 1. (Banat, Maram.) Rest, fragment, bucată. – 2. (Dobr.) Palancă. Sb., rus. lom (Candrea, Scriban).

lom (Dicționaru limbii românești, 1939)
lom n., pl. urĭ (rus. lom). Dun. de jos. Raz, drug de scos petrele [!] din pavaj saŭ de urnit greutățile.

lom (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
lom, -uri, s.m. – Crengi uscate și rupte (Papahagi 1925); lemne, vreascuri la gura sau la cotitura unei ape (ALR 1973: 679): „O luat banii și i-o ascuns într-o cioată bortoasă și-o făcut pă ei un lom. Într-o zi s-o dus pe-acolo niște prunci care pășteau oile. Ei o aprins lomu...” (Lenghel 1979: 207). – Rus. lom (Candrea, Scriban); ucr. lom (Papahagi).

lom (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lom s. n., pl. lómuri

lom (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
Lom m. fluviu în Bulgaria, afluent al Dunării.

lom (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LOM, lomuri, s. n. Rangă specială de oțel, folosită la lucrările de așezare a șinelor de cale ferată. — Din rus. lom.