lojniță - explicat in DEX

lojniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LÓJNIȚĂ, lojnițe, s. f. (Reg.) Leasă de nuiele pe care se usucă sau se afumă fructele, cașul etc.; cuptor (sau groapă) peste care se pune această leasă. [Var.: lóșniță, lózniță s. f.] – Cf. ucr. ložnyc' a.

lojniță (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
lójniță (lójnițe), s. f. – Leasă de nuiele, coșer pentru uscat sau afumat fructele. – Var. lozniță. Sl. ložĭnica „pat”, cf. bg., sb. ložnica „pat, culcuș”, der. din sl. ložiti „a pune” și nu (cum gîndesc Cihac și Tiktin) din sl. loza „lăstar”.

lojniță (Dicționaru limbii românești, 1939)
lójniță, V. lozniță.

lojniță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lójniță (reg.) s. f., g.-d. art. lójniței; pl. lójnițe

lojniță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LÓJNIȚĂ, lojnițe, s. f. (Reg.) Leasă de nuiele pe care se usucă sau se afumă fructele, cașul etc.; cuptor (sau groapă) peste care se pune această leasă. [Var.: lóșniță, lózniță s. f.] — Cf. ucr. loznyc’a.