loitră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LÓITRĂ, loitre, s. f. Fiecare dintre cele două părți laterale ale căruței, constând dintr-un fel de scară, care în partea de jos se sprijină de dric, iar în partea de sus se prinde de leuci; draghină. – Din
scr. lo(i)tra.